Tumorile osoase

 În general, tumorile osoase nu sunt foarte frecvent întâlnite, iar etiologia lor nu este încă stabilită. Conform datelor publicate de către World Health Organisation, tumorile osoase reprezintă aproximativ 0,2% din totalul formelor de cancer la copiii din Europa și America [1]. Cancerul osos poate fi depistat precoce prin teste de screening ce pot identifica prezența unor leziuni precanceroase sau stadiile incipiente ale tumorilor în cazul bolnavilor asimptomatici.

Cel mai frecvent tip de tumoare osoasă malignă este osteosarcomul, cu o frecvență de aproximativ 36%, urmat de condrosarcom (30%) și sarcomul Ewing (16%). În Europa, există o incidență mai mare în rândul bărbaților (2,4%), decât în rândul femeilor (1,8%), cu o rată mai mare în țări precum Polonia, Franța și Suedia [2]. Incidența crește, în general, odată cu vârsta. S-a observat o frecvență mai mare în a doua și a patra decadă de viață.

Cum se clasifică tumorile osoase

Tumorile osoase se clasifică în benigne și maligne, iar tumorile maligne se împart în primare și secundare (metastaze). Vom enumera cele mai frecvente tipuri de tumori osoase [3,4].

Tumorile osoase benigne

Osteomul reprezintă o tumoare benignă ososă care se localizează adesea la nivelul craniului. Există două tipuri principale de osteom: compact și spongios. Cauza osteomului nu este cunoscută, dar a fost asociată cu infecții și traumatisme.

Osteocondromul este cea mai frecventă formă de tumoare osoasă benignă și reprezintă aproximativ 40% din numărul total al acestora. Osteocondromul este întâlnit la adolescenți și tineri cu vârsta de până la 21 de ani. Se poate localiza la nivelul oricărui os, în special la nivelul epifizei oaselor lungi.

Tumoarea cu celule gigant (osteoclastom) apare cel mai frecvent la adulți, la nivelul epifizei și poate invada părțile moi. Aproximativ 60% din cazuri sunt localizate la nivelul genunchiului. Tratamentul este chirurgical prin chiuretaj, rezecție sau excizie chirurgicală atunci când tumoarea este mare și invadează țesuturile din jur.

Tumorile osoase maligne

Este o tumoare osoasă malignă predominantă la copii și adolescenți. Atunci când apare la vârste mai înaintate, reprezintă adesea o complicație a bolii Paget (osteită deformantă). Se localizează la nivelul oaselor lungi cum ar fi capul femural, extremitatea superioară a tibiei și capul inferior al humerusului.

Condrosarcom osos. Reprezintă o tumoare malignă derivată din celule cartilaginoase și tinde să își mențină caracterul cartilagions de-a lungul evoluției sale. Apare, de obicei, la adultul de vârstă medie, este localizat la nivelul oaselor late și se poate infiltra în țesuturile din jur.

Tumora Ewing (sarcom endotelial osos). Se localizează la nivelul măduvei osoase și este o formă de tumoare osoasă malignă rar întâlnită. Tumoarea poate apărea la nivelul corpului femural, tibial sau humeral. Poate metastaza la nivelul plămânului și uneori la nivelul altor oase.

Mielomul multiplu. Reprezintă cea mai frecventă tumoare osoasă malignă primară cu o incidență crescută în rândul persoanelor aflate în a treia decadă de viață. Poate apărea o sensibilitate locală fără evidențierea unui edem sau deformare osoasă evidentă, cu excepția fracturilor patologice.

Tumori osoase secundare (metastaze). Tumorile osoase maligne secundare sunt mult mai frecvente decât tumorile primare; în cele mai multe cazuri, tumorile maligne apar în copilărie sau la tineri, în timp ce tumorile secundare apar la orice vârstă. Cele mai frecvente tumori care determină metastaze osoase sunt tumorile pulmonare, mamare, tiroidiene, renale (hipernefrom) și de prostată. Metastazele sunt localizate la nivelul corpurilor vertebrale, grilajului costal, pelvisului, capului superior al femurului și humerusului. Structura osoasă este distrusă și înlocuită cu țesut tumoral. Prin urmare, pacienții prezintă risc crescut de producere a unei fracturi patologice.

Factori de risc în tumorile osoase

Afecțiuni genetice – un număr mic de tumori osoase sunt ereditare, cauzate de mutații ale genelor.

Radiații – persoanele care au fost expuse la radiații ionizante au un risc crescut în a dezvolta tumori osoase. Radiografia simplă a oaselor nu este periculoasă, dar expunerea la o doză mare de radiații crește riscul de a dezvolta această afecțiune. Expunerea la materiale radioactive (stronțiu, radiu etc.) poate favoriza apariția cancerului.

Traumatismele – nu există o dovadă științifică care să demonstreze legătura directă dintre diferitele traumatisme osoase și apariția ulterioară a tumorii osoase.

Poate fi detectat precoce cancerul osos?

Testele utilizate sunt teste de rutină care se folosesc în mod obișnuit în diagnosticarea în fază incipientă a unor tipuri de cancer, precum cancerul de sân, de col uterin, colorectal și cancerul de piele. Cea mai bună metodă de diagnostic precoce este acordarea unei atenții deosebite la semnele și simptomele acestei boli.

Tumori osoase – semne și simptome

Durerea la nivelul oaselor afectate este cel mai frecvent simptom întâlnit la pacienții cu tumori osoase. Inițial, durerea nu este permanentă, ulterior se accentuează în timpul mișcărilor sau pe parcursul nopții. Pe măsură ce boala avansează, durerea devine permanentă și intensă, cu apariția edemului la nivelul zonei dureroase. În funcție de localizarea tumorii, la palparea zonei respective se poate simţi o masă de țesut. Tumorile localizate la nivelul gâtului determină deformarea zonei sau produc dificultăți de înghițire și respirație [5]. Fracturile patologice apar în urma fragilității oaselor. De obicei, persoanele cu fractură localizată la nivelul tumorii osoase sau în apropiere descriu o durere bruscă, de intensitate severă la nivelul unei regiuni dureroase. Alte simptome precum pierderea în greutate şi fatigabilitatea pot fi întâlnite atât în cancerul osos, cât și la alte tipuri de cancer. Apariția paresteziilor și scăderea forței musculare sunt cauzate de tumorile osoase de la nivelul coloanei vertebrale.

Diagnostic

Diagnosticul trebuie stabilit cât mai devreme. Șansele de vindecare depind de diagnosticul și inițierea tratamentului în faza incipientă a bolii. Diagnosticul se stabilește pe baza simptomelor, examenului obiectiv, a testelor imagistice și a testelor de sânge care pot sugera existența unei tumori osoase. În cele mai multe cazuri, suspiciunea de tumoare osoasă este confirmată prin biopsie și examenul anatomopatologic. Deoarece metastazele osoase pot avea aceleași semne și simptome ca în cazul unei tumori osoase primare, se recomandă efectuarea biopsiei pentru diagnosticul diferențial [6].

Teste imagistice

Testarea cu raze X reprezintă o metodă imagistică de diagnostic a tumorilor osoase în faze avansate. Diferențierea tumorilor primare de cele secundare se poate face cu ajutorul radiografiilor. De asemenea, se recomandă completarea investigațiilor imagistice cu radiografie pulmonară pentru identificarea metastazelor pulmonare. Computerul tomograf este utilizat pentru puncția biopsică ghidată în cazul suspiciunii de metastaze. Scanarea IRM (imagistică prin rezonanță magnetică) repezintă investigația imagistică de elecție în diagnosticul tumorilor osoase. Aceasta descrie imagini detaliate ale oaselor și ale țesuturilor moi și extinderea tumorii în os.

Tomografia cu emisie de pozitroni ­(PET-CT) permite examinarea imagistică completă a pacientului și este frecvent folosită în oncologie. Cantitatea de radioactivitate utilizată este scăzută și nu produce efecte pe termen lung. Se injectează intravenos o cantitate de glucoză marcată radioactiv. Ca urmare a ratei ridicate de metabolizare a glucozei de către celulele canceroase, acestea vor apărea pe imagine sub formă de zone dense, gri-negru.

Biopsia este o investigație invazivă ce constă în prelevarea unei mostre de țesut de la nivelul zonei afectate. Pentru diagnosticarea cancerului osos se utilizează mai multe tipuri de probe de țesuturi și celule. Este foarte important ca un chirurg cu experiență în diagnosticarea și tratarea tumorilor osoase să efectueze procedura de biopsie. Chirurgul va alege o metodă de biopsie bazată pe aspectul tumorilor benigne sau maligne și tipul de tumoare.