Aci sosi de vremuri de Ion Pillat - Poezia tradiționalistă - Comentariu Bac

 Perioada interbelica este recunoscuta ca fiind cea mai fecunda perioada din intreaga evolutie a literaturii romane de pana la ea. Acum se produce un remarcabil progres, aceasta este epoca in care nu se mai resimte decalajul, handicapul spatiului literar romanesc in raport cu cel european. Sincronizarea din punctul de vedere al valorii artistice este ireprosabila. Lumea romaneasca se vede insa dominata de contradictia dintre pastrarea identitatii nationale si integrarea europeana. Astfel, doua mari directii, modernismul si traditionalismul, polarizeaza ideologia si energiile creatoare in perioada interbelica.

Traditionalismul este o miscare literara cristalizata in jurul revistei Gandirea, dar a carei ideologie este mai veche in cultura noastra, preluand elemente din orientarile antebelice, samanatorismul si poporanismul. Traditionalismul incearca sa realizeze un proiect cultural propriu, diferit de calea modernizarii accelerate. El are ca trasaturi principale preocuparea pentru satul romanesc, spaima de civilizatia citadina si de societatea cosmopolita, vazute ca surse ale degradarii morale, intoarcerea spre trecut, cultivarea aspectelor traditionale (sarbatori, obiceiuri, costume, muzica), predilectia pentru teme precum pamantul si muncile campului, insistenta asupra temei religioase, pastrarea formelor prozodice traditionale si utlizarea unui registru stilistic arhaic si popular.

Unul dintre reprezentantii traditionalismului interbelic este Ion Pillat, cel care porneste de la poezia simbolista, dar isi schimba orientarea liricii spre autohtonism si religiozitate in volumele urmatoare. Poezia ,,Aci sosi pe vremuri’’ face parte din ciclul ,,Trecutul viu’’, inclus in volumul ,,Pe Arges in sus’’, aparut in 1923. Poezia este o meditatie nostalgica pe tema trecerii ireversibile a timpului, asociata cu repetabilitatea destinului uman.

Titlul fixeaza cadrul spatio-temporal al iubirii ce va fi evocata, timp si spatiu mitic, nedefinit, datorat apropierii pana la identificare a trecutului cu prezentul.  Compozitional, poezia este alcatuita din 19 distihuri si un vers liber final, avand rolul de laitmotiv al poeziei. Distihurile sunt organizate in mai multe secvente poetice: incipitul, evocarea iubirii de ,,ieri’’ a bunicilor, meditatia asupra efemeritatii conditiei umane, iubirea ,,de acum’’, epilogul poemului. Cele doua planuri ale poeziei, trecutul si prezentul sunt redate succesiv, ceea ce accentueaza ideea de ciclicitate a vietii si a iubirii.

Primele doua distihuri reprezinta incipitul poeziei si fixeaza, prin intermediul unei metafore (,,casa amintirii’’) spatiul rememorarii nostalgice a trecutului. Elementele asociate casei (,,poarta’’, ,,zavor’’, ,,paianjeni’’) sugereaya trecerea timpului, degradarea, starea de parasire a locuintei stramosilor, dar si ideea de spatiu privilegiat, izolat, accesibil numai urmasului, care poate reinvia trecutul in amintire.

Trecutul capata astfel o aura legendara, devine un timp mitic.

            Al treilea distih deschide planul evocarii iubirii bunicilor. Daca in poezia romantica existenta naturii era eterna, in opozitie cu efemeritatea existentei umane, in poezia lui Ion Pillat natura devine solidara cu omul (,,In drumul lor spre zare imbatranira plopii’’).  Imaginea din tinerete a bunicii este evocate prin numele mitologic Calyopi, muza poeziei epice in mitologia greaca. Astfel, sugestia mitica a numelui, faptul ca poetul este urmasul care eternizeaza in creatia sa iubirea bunicilor si oglindirea de ,,acuma’’ a povestii de iubire de ,,ieri’’ sunt aspecte care ar putea sustine caracterul de arta poetica a textului liric.

Asocierile livresti reflecta motivul ,,bibliotecii’’ intalnit adesea in poeziile lui Ion Pillat, avand rolul de a asocia viata cu literatura. Astfel, bunicul ii recita iubitei capodopere ale literaturii romantice, creand o atmosfera intima, dominata de peisajul selenar si de sunetul clopotului, laitmotiv al poeziei. Eternitatea iubirii este insa urmata de revenirea brutala la realitatea timpului, portretele fiind singurele care mai pastreaza imaginile de odinioara ale stramosilor.

In distihul al 13-lea se produce trecerea la planul prezent si, ca intr-un ritual, nepotii repeta gesturile bunicilor. Diferentele tin de moda vremii: iubita coboara din ,,trasura’’, iar indragostitul ii recita poeme simboliste. Un alt element comun este simbolul berzei, simbol al fidelitatii si al devotiunii. Sunetul clopotului insoteste din nou momentul intalnirii indragostitilor si sugereaza repetabilitatea existentei umane, versul final (,,De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat’’) accentuand trecerea iremediabila a timpului.

Muzicalitatea versurilor e conferita atat de elementele prozodiei clasice, rima imperecheata, ritmul iambic, masura de 13-14 silabe, cat si de numele cu sonoritati din secolul al XIX-lea si  al XX-lea. La nivel morfosintactic, timpurile verbale au rolul de a sugera planul trecut si planul prezent evocate in poezie. Din punct de vedere stilistic, la nivel structural se utilizeaza paralelismul, simetria si antiteza, iar printre figurile de stil se remarca metafora (,,casa amintirii’’) si comparatia (,,Ca ieri sosi bunica…si vii acum tu’’).

In concluzie, poezia ,,Aci sosi pe vremuri’’ de Ion Pillat apartine liricii traditionaliste prin idilizarea trecutului, a cadrului rural, prin tema timpului trecator a fost considerata de George Calinescu o ,,gratioasa, miscatoare si indivizabila paralela intre doua veacuri, inscenare care incanta ochii si, in acelasi timp, simbolizare a uniformitatii in devenire’’.