1.
O trasaura care face posibila
incadrarea in COMEDIE consta in prezenta comicului, categorie estetica in jurul
careia este construit textul. Astfel, in text apar numeroase tipuri de comic,
precum: comicul de nume, comicul de limbaj, comicul de situatie, comicul de
moravuri, comicul de caracter etc. . De exemplu, in ceea ce priveste comicul de
nume este bine cunoscut faptul ca in operele lui Caragiale, acesta detine un
rol semnificativ, numele tuturor personajelor avand o rezonanta aparte, prin
ele conturandu-se, in primul rand, caracterul lor. De exemplu, numele
politaiului orasului, Ghita Pristanda, sugereaza caracterul sevril, slugarnic
al acestuia, pristandaua fiind o hora din Moldova (punctand ideea ca personajul
joaca dupa cum i se canta). Nae Catavencu, prin numele sau, este un tip
ipocrit, un demagog, cata fiind atat o pasare care scoate sunete stridente, cat
si o haina cu doua fete.
·
O alta trasatura a comediei
consta in prezenta unui final fericit, un final in care, dupa numeroase lupte
politice, conflicte de interese, amenintari, santaj etc., toata lumea se impaca
si sarbatoreste. Astfel, dupa ce de la centru este trimis Agamita Dandanache
pentru functia de deputat, Nae Catavencu este pus sa prezideze festivitatile in
cinstea alesului, facandu-i astfel pe plac Zoei Trahanache cu care initial a
fost in conflict. Memorabile sunt vorbele cetateanului turmentat din final ”In
cinstea doamnei Zoitica, ca e dama buna!„.
2.
STEFAN TIPATESCU
·
Social, este prefectul
judetului, necasatorit, prieten cu Zaharia Trahanache si amantul sotiei
acestuia, Zoe Trahanche. Este unul din oamenii de seama ai partidului de
guvernamant, el fiind de fapt persoana de baza, pentru ca Zaharia conduce doar
onorific totul.
·
Moral, se caracterizeaza prin
prestanta, inteligenta, fiind un om cult, diplomat, stapan pe situatie, cu
toate acestea, devine evident ca pune interesul privat inaintea interesului
public, fiind in fond, doar aparent o persoana onorabila.
·
Psihologic, pare sa aibe o
personalitate puternica, in realitate fiind intr-un mod evident manipulat de
Zoe, chiar daca pare sa nu cedeze initial in fata santajului.
ZOE TRAHANACHE
·
Social, este sotia lui Zaharia
Trahanache si amanta lui Stefan Tipatescu. O doamna din inalta societate, cu
aparente de onorabilitate, intruchipand insa tipul adulterinei, al cochetei.
·
Moral, este o femeie
inteligenta, diplomata, care detine un intreg arsenal emotional cu care isi
manipuleaza sotul si amantul fara scrupule cand vine vorba de apararea imaginii
publice, dar fara ranchiuna upa ce si-a vazut numele protejat (il iarta pe
Catavencu si se foloseste e el).
·
Psihologic, are o
personalitate puternica, fiind stapana pe situatie, chiar daca pare ravasita de
posibila publicare a biletului de amor compromitator. Este capabila sa gaseasca
cele mai bune strategii pentru a-si apara imaginea de doamna onorabila.
3.
Titlul este in directa
relatie cu continutul, acesta anticipand aspectul tematic central, moravurile
societatii burgheze, surprinse atat la nivel politic, cat si la nivel familial.
Morfologic, este alcatuit dintr-un substantiv comun articulat cu articol
nehotarat „o scrisoare” si un adjectiv provenit din verb
la participiu „pierduta”.
Denotativ, face trimitere atat la biletul de amor trimis de Tipatescu amantei
sale, Zoe, pierdut de femeie si ajuns printr-un siretlic in mana lui Nae
Catavencu, cat si la scrisoarea compromitatoare de amor, gasita de Dandanache
in buzunarul pardesiului unui om politic influent si folosit ca arma politica.
Conotativ, titlul sugereaza ca viata amoroasa a personajelor politice este cea
care conduce de fapt interesul partidelor, scrisoarea de amor devenind astfel,
sinonima cu santajul politic.
4.
Ca in orice text dramatic,
conflictul joaca un rol esential, in comedie conturandu-se atat un conflict
politic, cat si unul amoros. Astfel, conflictul politic este generat de faptul
ca, ajungand in posesia biletului compromitator primit de Zoe de la Tipatescu,
Nae Catavencu incearca sa santajeze cu publicarea acestuia in revista sa „Racnetul
Carpatilor” pentru a fi ales deputat. In acest sens, pentru a evita sa isi
strice imaginea publica, Zoe este dispusa sa il sustina incercand sa il
convinga si pe Tipatescu sa intre in acelasi joc. Acest conflict se finalizeaza
intr-o maniera comica, pe principiul cand doi se cearta, al treilea castiga,
deoarece la centru este trimis alt candidat pentru deputatie, Agamita
Dandanache. Conflictul amoros este construit in jurul triunghiului conjugal
Tipatescu-Zoe-Trahanache, interesant fiind ca relatia extraconjugala dintre Zoe
si Tipatescu continua chiar si dupa mascarada iscata, de buna seama cu acordul
tacit al sotului.
5.
Din punct de vedere temporal, actiunea se
petrece in preajma alegerilor electorale, derulandu-se pe o perioada de
aproximativ trei zile, iar spatial, asa cum se precizeaza in indicatiile
scenice, intamplarile se petrec in capitala unui judet de munte, cateva repere
semnificative fiind biroul lui Tipatescu, camera prezidiului. Cronotopul este
in mod voit incert, pastrand astfel un caracter de generalitate, sugerand ideea
ca ceea ce s-a intamplat in preajma alegerilor in acest context, se intampla
poate peste tot.
6.
Incipitul si finalul sunt
specifice comediei, astfel ca textul debuteaza ex-abrupto, direct cu intriga,
reperele spatio-temporale si restul expozitiunii conturandu-se prin intermediul
indicatiilor scenice si pe parcus. Finalul este unul aparent vesel, fericit,
tot ceea ce s-a intamplat parand mai degraba o furtuna intr-un pahar cu apa, in
urma careia toata lumea se simte eliberata ca nu a pierdut nimic.
7.
O secventa reprezentativa
pentru... este cea din ACTUL I, SCENA 1, in care politistul orasului, Ghita
Pristanda, ii povesteste lui Tipatescu o discutie surprinsa sub fereastra lui
Nae Catavencu, discutie in care este vorba despre o scrisoare de amor cu care
Catavencu se lauda ca va ajunge deputat. Secventa ilustreaza pe de-o parte
sevrilismul lui Pristanda, care este dispus sa faca totul pentru a-si multumi
stapanul si in acelasi timp, contureaza intriga comediei, pierderea scrisorii
de amor, trimisa de Tipatescu amantei sale, Zoe, care va strani o adevarata
furtuna pe scena politica. Mai mult decat atat, sunt conturate moravurile
familiale, cat si cele de la nivel politic, acest bilet compromitator scotand
la lumina imoralitatea unei lumi a carei degradare este magistral evidentiata.
·
O alta secventa
reprezentativa este cea in care Zoe incearca, ca o ultima solutie, sa il
convinga pe Tipatescu sa-l sustina si el cu orice pret pe Catavencu, pentru a
evita publicarea scrisorii in „Racnetul Carpatilor”. Secventa sugereaza prin
intermediul caracterizarii indirecte firea teatrala a Zoei, care isi foloseste
intregul arsenal feminin in discutia cu Tipatescu pentru a-si atinge scopul.
Armele folosite de ea (amenintarile, santajul emotional, lacrimile, lesinul)
par sa nu il induplece pe Tipatescu de la inceput, dar in cele din urma femeia
isi afiseaza adevarata fata de om puternic, care face orice pentru a-si pastra
imaginea publica nepatata: „Cine lupta cu Catavencu, lupta cu mine! Haide,
Fanica, lupta-te!”.
8.
In opinia mea, tema textului,
moravurile societatii burgheze, surprinse atat la nivel familial, cat si la
nivel politic, se reflecta in... (VIZIUNEA DESPRE LUME ESTEA ACEEA CA TEXTUL
SURPRINDE O SOCIETATE PROFUND IMORALA, O SCENA POLITICA CORUPTA, MACINATA DE LUPTE
CE AU CA SCOP OBTINEREA PUTERII, FARA SA TINA CONT DE OMUL DE RAND)...
In primul rand, relatia
extraconjugala dintre Zoe si Tipatescu influenteaza intreaga viata politica a
judetului, deoarece pentru a evita publicarea unui bilet de amor compromitator,
cei doi sunt dispusi sa faca orice fel de compromis, fara sa tina cont de
interesele partidului sau ale cetateanului de rand.
In al doilea rand, viata
politica in sine este profund imorala, lipsita de autenticitate, deoarece
alegerile sunt doar o mascarada, prin urmare, opinia politica a cetateanului nu
conteaza deloc, spre exemplu Dandanache este ales in unanimitate, desi
cetatenii nici macar nu-l cunosteau.
Concluzie: A1+A2=IP
9.
Ion Luca Caragiale face parte
din Epoca Marilor Clasici, alaturi de Eminescu, Creanga si Slavici. Curentul
literar valorificat de acesta este realismul, iar printre repere ale creatiei
se numara alte comedii precum „O noapte furtunoasa”, „D-ale Carnavalului”,
drama „Napasta” sau „Momente si schite”.
Comentarii
Trimiteți un comentariu