TESTAMENT de Tudor Arghezi - Poezia modernistă - Comentariu Bac

                                

Poezia Testament de Tudor Arghezi este asezata in deschiderea volumului Cuvinte potrivite publicat in anul 1927.

Ca specie literara este o arta poetica in care autorul isi exprima propriile convingeri despre arta literara, despre menirea literaturii, despre rolul artistului in societate. In aceasta poezie autorul, reprezentantul social al poporului transpune starile sufletesti prin creatia sa.

Modernismul este un curent literar in arta si literatura secolulul al XX lea, manifestat cu predilectie in perioada interbelica ale carui trasaturi au fost teoretizate si promovate prin intermediul cenaclului si revistei Zburatorul. Orientarea artistica promoveaza innoirea principiilor de creatie si neaga traditia.

Textul apartine modernismului eclectic rezultat din amestecarea optiunilor ideologice traditionale cu cele moderne.

Astfel, doua trasaturi care fac posibila incadrarea poeziei in modernism sunt estetica uratului si interesul poetilor de a-si expune conceptia despre creatie.

Arghezi este renumit pentru estetica uratului introducand-o atat practice cat si teoretic. Prin urmare versuri precum Din bube mucegaiuri si noroi/ Iscat am frumuseti si preturi noi se contureaza ideea ca poezia moderna nu se bazeaza doar pe partea placuta a realitatii ci si pe partea mai neplacuta, astfel aspecte precum boala, suferinta, moartea sau nedreptatea sunt evidentiate. Este folosit un limbaj socant cu neasteptate asocieri lexicale si semantice ( termini argotici, religiosi, arhaisme, neologisme, expresii populare), fantezia metaforica si innoirile prozodice.

O alta caracteristica ce incadreaza opera literara in modernism este interesul poetilor de a reflecta asupra creatiei literare, de a-si sintetiza conceptia artistica si de a o transmite cititorilor sai astfel fiecare volum este deschis de o arta poetica. Aceasta se transforma intr-o confesiune a secatuirii puterii creatoare. Slova de foc este mai putin possbila in noua conceptie, pe cand slova faurita devine singura modalitate, munca sutelor de ani.

            Fiind o arta poetica, opera Testament are ca tema creatia literara, dar in ipostaza de mestesug, creatia lasata mostenire unui fiu spiritual. Arghezi, poetul, este responsabil pentru mesajul si valoarea operei, el transfigureaza suferintele in arta sa, prin intermediul esteticii uratului, iar creatorul apare in ipostaza de mestesugar cu puteri demiurgice din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite,/ Eu ma ivit cuvinte potrivite.

            Prima imagine poetica este formata din prima si a doua strofa a poeziei. In prima parte, poetul se adreseaza direct unui fiu imaginar textul fiind organizat sub forma de monolog. Opera literara este cel mai valoros lucru al poetului. Literatura este mostenita de la stramosi de la strabunii mei fiind un rezultat al eforturilor considerabile facute de acestia Prin rap si gropi adanci/ Suite de batranii mei pe branci. Poetul se considera o veriga in lantul temporal al generatiilor lasand mostenirea sub forma de creatie incepand cu fiul evocat. Cartea mea-I fiule o treapta; cartea reprezinta o etapa in desavarsirea cunoasterii.

            Adresarea directa prin fiule ofera un ton familiar menit sa apropie poetul de urmas. In a doua strofa cartea, creatia elaborate cu truda de poet reprezinta hrisovul vostru cel dintai cartea de capatai a urmasilor. Cartea-hrisovul are valoare de document fundamental, Biblie sau marturie a suferintelor si a existentei stramosilor. Al robilor cu saricile pline/ De osemintele varsate-n mine.

            A doua imagine poetica este strofa a treia si a patra . In a treia strofa, poezia este transformata in lumea obiectuala. Sapa unealta folosita in agricultura este transformata in condei unealta de scris, iar brazda in calimara. Astfel munca autorului devine la fel de importanta ca ce a taranilor in agricultura. Poetul prin urmare transforma graiul lor cu-ndemnuri pentru vite in cuvinte potrivite. Metafora desemneaza poezia ca mestesug, ca truda si nu ca inspiratie divina.

            Efortul poetic presupune un timp mai indelungat necesar transfigurarii artistice si trudei asupra cuvintelor sugerat de paralelismul dintre munca fizica Sudoarea muncii sutelor de ani si munca intelectuala framantate mii de saptamani. In viziunea lui Arghezi cuvintele prin arta se metamorfoseaza  pastrandu-si valoarea expresivasi forta, idee exprimata prin oximoronul Veninul strans l-am preschimbat in miere/ Pastrand intreaga dulcea lui putere.

            Strofa a patra este o confesiune lirica: Am luat ocara si torcand usure/ Am pus-o cand sa-mbie cand sa-njure. Poetul face ca versurile sale sa exprime imagini sensibile, dar si sa stigmatizeze raul din jur, arta poetica avand functie cathartica si in acelasi timp moralizatoare. Prin intermediul poeziei trecutul se sacralizeaza, devine indreptar moral, iar opera literara capata valoare justitiara: Am luat cenusa mortilor din vatra/ Si-am facut-o Dumnezeu de piatra/ Hotar cu doua lumi pe poale/ Pazind in piscul datoriei tale.

            Titlul poeziei are o dubla acceptie: una denotative si una conotativa. In sens denotativ cuvatul testament desemneaza un act juridic intocmit de o persoana prin care aceasta isi exprima dorintele ce urmeaza a fi indeplinite dupa moarte, mai cu seama in vederea transmiterii averii sale. In acceptie religioasa, cuvantul face trimitere la cele doua parti ale Bibliei, Vechiul Tesatament si Noul Testament, in care sunt concentrate invataturile prorocilor si apostolilor adresate omenirii. Din aceasta acceptie religioasa deriva si sensul conotativ al termenului. Astfel opera argheziana devine o mostenire spirituala adresata urmasilor-cititori sau vitorilor truditori ai condeiului.

            Textul este structurat in cinci strofe cu numar inegal de versuri grupate in trei secvente poetice. Prima secventa (strofele 1 si 2) sugereaza legatura dintre generatii: strabuni, poet si cititorii-urmasi. Secventa a doua strofele (3 si 4) reda rolul estetic, etic si social al poeziei. A treia secventa (ultima strofa) reprezinta contopirea harului cu truda in poezie. Simetria textului este data de plasarea cuvantului cheie carte si a sinonimelor sale in cele trei secvente poetice.

            In concluzie, poezia Testament de Tudor Arghezi este o arta poetica de sinteza pentru orientarile poeziei interbelice traditionalism si modernism. Autorul porneste de la aspect lirice traditionale si ofera alternative poetice moderne, intr-o opera poetica originala.